Cadrelor didactice, cercetătorilor
şi studenţilor Universităţii „Ovidius” din Constanța

Dintotdeauna am crezut în calitatea învăţământului românesc și mi-am orientat întreaga activitate managerială și educaţională în scopul acestei idei. Calitatea academică, însă, poate fi realizată doar într-un mediu dominat de normalitate, caracteristică pe care cu greu o mai putem întâlni azi în societatea românească bulversată adesea anomic de tentativele unei reforme ce pare a nu se mai sfârși sau, din contră, s-a sfârșit înainte de a începe.
În funcția deținută, în actualul mandat aflat la final, de prorector pentru probleme de învăţământ, am fost inevitabil profund implicat în complexitatea  dimensiunii educaționale a instituţiei noastre.
În această ipostază, și nu numai, am cunoscut oameni care și-au adus contribuția vizibilă  privind buna funcţionare a instituţiei pe care cu onoare au slujit-o și o slujesc – Universitatea „Ovidius” din Constanţa; cadre didactice, cercetători și studenţi care au depus şi depun eforturi considerabile în fiecare zi pentru a consolida procesul instructiv-educativ, cercetarea şi definirea identităţii învăţământului universitar dobrogean la cel mai înalt nivel. Datorită lor, Universitatea „Ovidius” este una dintre cele mai importante instituții în peisajul universitar naţional, sud-est european şi internațional.
Un important om politic al sfârșitului de secol XX, parafrazând, undeva cândva, un proverb japonez, spunea că „trecutul a fost, viitorul nu știm dacă vine”.
Dacă vom şti să căutăm sau dacă vom avea curajul să ne înţelegem contemporaneitatea cu obiectivitate, „sine ira et studio”, fără pseudo-partizanate de tot felul, vom vedea că ACUM putem fi indubitabil la începutul unui drum sau …. la finalul său, lăsând deoparte, pe moment, teza extrem de necesară a continuității. Indiferent cum vom privi – „început” sau „sfârşit” – fiecare dintre noi trebuie să aleagă.
Nu e momentul să vă reamintesc despre însemnătatea votului universal, egal, direct, secret și liber exprimat… Și totuși… speranța că dimensiunea comprehensivă a fost atinsă, prin această aducere aminte, în ce mă privește, încă nu a murit.
Cadrele didactice, cercetătorii şi studenţii vor vota cu responsabilitatea caracteristică ţinutei academice şi vor decide destinul Universităţii „Ovidius”.
Indiferent de implicaţiile de tot felul sau influenţele vizibile sau mai puţin vizibile, cu toţii, împreună, vom trasa astfel, viitorul învăţământului universitar românesc din această parte de ŢARĂ.
Din punctul meu de vedere, avem de ales între tradiţie şi consolidarea învăţământului universitar aici, la malul Mării Negre și proiecțiile, formal novatoare dar de multe ori lipsite, categoric, de fond.
Eu nu vă propun schimbări imprevizibile ci un set de VALORI în care fiecare dintre noi deja ne regăsim. Imi doresc o universitate în care performanţa managerială să se îmbine armonios cu performanţa academică deoarece, UNIVERSITATEA trebuie să rămână un loc al echilibrului și al deschiderii, un spațiu armonios, dominat de stabilitate și siguranţă, indispensabile pentru activitatea noastră.
Sunt, așadar, adeptul acestui set de valori consacrate, al păstrării sale printr-o activitate managerială, atent la pericolele şi derapajele societale. Experienţa managerială de până acum (am în vedere intervalul 2000-2012, ca prodecan, decan, prorector pentru probleme de învățământ), precum şi formarea profesională, mi-au oferit posibilitatea de a conştientiza două aspecte fundamentale: primul este legat de nevoile universităţii noastre iar cel de-al doilea este conexat nevoilor şi aşteptărilor dumneavoastră (cadre didactice, cercetători și studenți).
Ştiu că aveţi aşteptări şi speranţe de la purtătorii ideatici ai managemetului universitar, aşteptări … mai mult decât legitime! Numai că eu nu obişnuiesc să fac promisiuni spectaculoase, fără „acoperire” care, în practica ulterioară, să se dovedească utopice ori neserioase.
Este așa de  simplu să promiți funcții pentru ca, mai apoi, totul să se complice și promisiunea să fie dată uitării. Tot astfel mă întreb și vă întreb cum credeți că va arăta locul nostru de exercitare a nobilei profesii de DASCĂL atunci când singurul criteriu de ascensiune profesională s-ar putea baza pe înțelegeri absconse?
Pentru mine, pentru noi, forța noastră ca instituție într-o lume copleșitor materialistă, cu statistici reci şi, de multe ori, intenţionat greşite, este conturată de faptul că putem propune modele de viață, modele de excelență, ghiduri pentru sufletele tinerilor care ne trec pragul cu dorința de a cunoaște lumea ideilor, alături de lumea lucrurilor, o lume ce se poate transforma într-un MÂINE autentic.
Ca şi până acum, uşa biroului meu (oricum ar arăta acesta), va fi permanent deschisă pentru fiecare problemă nesoluționată vizând activitatea didactică, de cercetare, de administrație instituțională și, nu în ultimul rând, pentru ascultarea răbdătoare a fiecărei povești de viaţă, încadrate situațiilor-limită prin care cu siguranță trecem cu toții. Vorbesc astfel, despre un obiectiv afirmat, pentru cei care mă cunosc, de foarte mult timp: înţelegerea OMULUI – cadru didactic, cercetător, student, personal didactic auxiliar ori nedidactic, OMUL din spatele cifrelor reci ale statisticilor lumii în care trăim.
Şi asta pentru că voi încerca să păstrez și să apăr instituţia noastră neatinsă de interese meschine, de cei care, este posibil, de ce nu, să nu fi înțeles niciodată că Universitatea „Ovidius” nu este doar un loc de salariu şi venit ci este o insulă de învățământ, cercetare şi modelare spirituală pentru cei care aleg să ne fie alături.
Și totuşi, o promisiune pot să fac.
Întotdeauna, deschiderea, decenţa, transparenţa şi respectul vor fi reperele abordării nevoilor şi aşteptărilor Dumneavoastră, membrii ai comunității academice tomitane, cadre didactice, cercetători şi studenţi ai Universităţii „OVIDIUS”.
În încheiere, vă propun, cu maximă sinceritate să consolidăm ce au început alții, ce am continuat noi, urmându-ne menirea: O UNIVERSITATE MODERNĂ ŞI PUTERNICĂ ÎN PAS CU TIMPUL!

Cu totală considerație,
prof.univ.dr. MARIAN COJOC